Blestemul Romaniei - Guvernarile corupte, partidele parazitare

Nicolae Gheorghiu
Cod: 1000
Aparitie: 2016
Coperta: plastefiata lucios
Nr. de pagini: 296
Format: 13x20 cm
ISBN 978-606-765-012-9
Disponibila in limita stocului
Pret nou:
22,00 Lei
   25,00 Lei
Economisesti 3,00 Lei
-+

De-a lungul timpului, inca de la aparitia omenirii, fiintele umane au fost preocupate neincetat de intelegerea rostului si rolului lor pe pamant, mai ales cand au observat ca in starea lor apar deosebiri esentiale. Multi ganditori le-au perceput. Filozoful si scriitorul francez Jean-Jacques Rousseau cugeta seminificativ: "Omul s-a nascut liber, dar pretutindeni se gaseste in lanturi". Fireste, nu tot omul pateste asa ceva. Oricum, cugetarea sa a izvorat nu  atat din constatarea inegalitatii vizibile intre oameni, indeosebi in domeniul economic, dar si in cel politico-social, cat, mai ales, din realitatea cruda ca, pe aceasta baza, societatea omeneasca s-a scindat in oameni "puternici", zisi "superiori", chemati chipurile sa conduca, si "supusi", toti cei "inferiori" lor. Asa s-au petrecut lucrurile, sub diverse forme, in orice oranduire. Istoria romanilor reflecta si ea o asemenea stare. In vremuri de demult au existat sclavi si stapani de sclavi, apoi iobagi si mosieri, dupa aceea salariati si capitalisti, urmand o societate in care exploatatorul era considerat statul...


Dupa 1989, visasera oamenii un trai mai bun. Dar cei ajunsi la putere au impins tara catre un surogat de capitalism, prin care s-au putut transforma in puternicii tarii. Si astfel, Romania s-a pomenit aruncata inapoi cu aproape 100 de ani, statisticile din domenii esentiale dovedind ca acum situatia ei economica, sociala si politica seamana mult cu cea din 1938. 

Ce blestem s-a abatut asupra ei? Cine sunt marii vinovati? Nu este greu a-i depista citind si cartea de fata, menita a contribui la relevarea autorilor, a metodelor si a cailor prin care s-a ajuns la degradarea tarii si a natiunii.


Din cuprins:



MIRAJUL PUTERII;
Oligarhie, tiranie, democraţie;
Oligarhi;
Tirania;
Democraţia;
REVOLUŢIE, REVOLTĂ,LOVITURĂ DE STAT SAU…?;
PUTEREA CORUPTĂ ŞI PARAZITARĂ;
Ţară-ruină;

PREŞEDINŢI;

Ion Iliescu;
Prima poveste satanică;
Întâia grijă – mascarea trecutului;
Iniţiatorul spaimei de terorişti;
Refacerea „organizaţiilor de bază“;
Partidul personal – învingător;
„Păstorul“ violenţelor;
Creatorul „revoluţionarilor“ neonorabili;
Spre dezastrul naţional;
Omul promisiunilor deşarte;
Fostul preşedinte doarme liniştit?;
Zâmbăreţul;

Emil Constantinescu;
A doua poveste satanică;
Un traseist politic;
Colosalele minciuni ale lui „Bărbuţă“;
Mitomania, mereu prezentă în mandat;
Starostele corupţiei;
Rondelul nevolnicului fiu;
Demagog şi ipocrit;
Rondelul lui Constantinochio;

Traian Băsescu;
A treia poveste, şi mai satanică;
Ascensiunea;
Imposibil de atins;
Averea;
Colaborarea cu securitatea;
Dosarul „Flota“;
Vila din Ştefan Mihăileanu;
Fonduri UE;
Misterioasa răpire a unor ziarişti în Irak;
Ţeapa cu moşia de la Nana;
Atitudini rasiste;
Înrudit cu interlopi;
Un preşedinte distrugător;
Rondelul distrugătorului ;

PARLAMENTUL;
Amintiri din vremuri liberalo-ţărăniste apuse;
Rondel cu mafiot;

GUVERNELE;
Guvernul Petre Roman;
Guvernul Nicolae Văcăroiu;
Guvernul Victor Ciorbea;
Rondelul treimii mafiote;
Guvernul Radu Vasile;
Guvernul Mugur Isărescu;
Guvernul Adrian Năstase;
Guvernul Călin Popescu Tăriceanu;
Guvernele Boc 1 şi Boc 2;
Guvernul Răzvan Ungureanu;
Guvernul Victor Ponta;
Guvernul Cioloş;

PUTEREA JUDECĂTOREASCĂ;

PRESA – PRO ŞI CONTRA;

BARONII – CELULE CANCEROASE;

PARTIDELE:
Partidul Social Democrat;
Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat;
Dialoguri la putere;
Primari la Zdup;
Partidul Naţional Liberal;
Rondelul Bancrutei frauduloase;
Partidul Democrat Liberal;
UDMR;

QUO VADIS, ROMÂNIA?



Cateva fragmente din carte:


"RONDELUL LUI CONSTANTINOCHIO


Constantinochio oamenii îi zic,

Că-n mod viclean pe toţi el i-a minţit,

Din ce-a promis, nimic na-nfăptuit,

Şi-i mai ceva decât Pinocchio mic.


El pe mineri cu gloanţe i-a primit;

De foame, multă lume s-a şi stins,

Şomerii milionul l-au atins…

Dar lui îi fac o vilă; ipocrit!


„Se va jertfi numai puterea“, el a zis,

Şi ca turist atâta s-a jertfit,

Pân-ce bugetul ţării l-a golit,

Tot colindând prin lume ca Ulys…


Constantinochio, fostul comunist!“



.............................................................




TRAIAN BĂSESCU


A treia poveste, şi mai satanică



„Şi tot stând între cazanele cu smoală, holbându-şi ochii de cărbune aprins prin binoclu către Pământ, Marele Tartor exclamă: «Fantastic! Iată omul pe care am pus de mult ochii. Şi n-am greşit. Văd că este în uniformă de căpitan de vas şi dă foc unor nave dintr-un port din Franţa! Păi ăsta e mai ceva decât dracii mei. Ce bine că l-am trimis pe Michiduţă să afle totul despre el».

Întârzia însă Michiduţă să revină. Timpul trecea. Marele Tartor continuă să-l urmărească pe căpitan, iar la un moment dat tare se miră văzând că-şi leapădă straiele de marinar şi devine civil, bulucindu-se către ţară, unde începuse o răzmeriţă. Trecură doar câteva zile şi se pomeni că la poartă apare cuplul prezidenţial din ţara respectivă. Îl găzdui în cazane alăturate. Arătând către pământ, unde fostul căpitan se chiora după o blondă, îi dădu un binoclu femeii, cunoscând că ea ştia tot ceea ce făcuseră oamenii de sub ordinele ei, fiind fosta şefă supremă a cadrelor. Iar ea, uitându-se, exclamă: «Oooo, dar ăsta e marinarul nostru securist cel mai grozav. Abia îl scosei din încurcătura de la Rouen. E dracul gol!».

Atât i-a trebuit Marelui Tartor. Îl chemă imediat pe Michiduţă de pe pământ. Revenit în infern, acesta începu a-i povesti Marelui Tartor, care îl asculta bâţâindu-se, obicei preluat de la un binecunoscut ateu:

«Am găsit omul nostru. Era căpitan pe un vapor de mare tonaj. M-am ataşat de el. Ca să fiu sincer, nu prea aveam ce să-l învăţ în ale diavolismului pe pământ. Călca  99 în picioare orice poruncă biblică. Parcă era clădit anume în acest sens. Născut într-o zonă care fusese bântuită în antichitate de piraţi, moştenise din plin caracterul şi harul acestora. Tocmai de aceea a vrut să devină marinar, dar nu din aceia mărunţi, care se zbat în nevoi, ci să fie şef. Că tare îi place şefia. De aceea alese calea cea mai lesnicioasă pentru atingerea scopului urmărit, încadrându-se în rândurile celor care deţineau puterea, dar nu doar în partid, ci într-o instituţie şi mai drăcească de i se zice securitate. Adică, dacă intri în ea, ai securitate şi poţi face tot ce îţi trece prin cap. I-au dat şi nume de cod, Piratul. Şi a ajuns în marina comercială, unde putea da cele mai mari tunuri. Ofiţer şi securist, parcurse repede treptele de la gradele III, II, I şi, în 1981, în plină epocă de aur, se pomeni căpitan de cursă lungă, deşi era prea tânăr şi nu avea experienţa necesară, dar aşa ceva nu se lua în seamă dacă deţineai carnet de partid şi erai în evidenţa securităţii, calităţi care dădeau garanţia că nu o tuleai cu vasul. Era, de fapt, un fel de patron pe o navă impunătoare. A fost o sursă inegalabilă de gheşefturi, vorbă pe care o învăţase de la un evreu prin intermediul unui legionar. Şi curgeau cu nemiluita verzi- şorii, cum spun interlopii dolarilor, dar mai ales sticlele de whisky, băutura sa preferată. Ducea un trai de adevărat pirat. A acumulat tot mai mulţi bani prin contrabanda cu diverse produse, precum şi prin spolierea marinarilor din subordine. Spre a nu fi clintit din post, nu uita niciodată să dea cadouri, cărora unii le zic mită sau şpagă, celor de care depindea menţinerea lui în funcţie. De fapt, pentru el era mai nimic să dea peşcheşuri carpete, blugi, adidaşi, sticle de whisky, care iau mintea şi închid ochii. Dar când a ajuns la Rouen, în apele Franţei, văzând că dă foc vaselor, am fugit, de teamă că mă vor socoti complice. Doar 100 Dumnezeu, pardon, ştie cum de a scăpat nepedepsit. Acum s-a întors în ţară. Se pare că se va lua de afaceri, că are bani berechet. Are deja o fabrică de îngheţată».

Tăcu Michiduţă. Tăcu o vreme şi Marele Tartor. Apoi, într-un târziu, acesta zise: «Ştiu eu cine l-a scăpat de incendiul de la Rouen. Dar tu nu ţi-ai terminat treaba. Trebuie să te duci iar şi să acţionezi în aşa fel, încât spiritul drăcesc să triumfe şi el să ajungă cât mai sus. Dacă reuşeşte, va avea garantat la noi un fotoliu, pardon, un cazan de onoare! Nu va fi greu să-l faci ca pe noi şi astfel precis va ajunge la putere. Cel mai bine ar fi să intri în pielea lui».

Michiduţă se făcu alb ca varul la faţă. Bâigui: «Papa, îmi stric reputaţia. Nu vreau să fiu considerat o javră!». Dar nu avu ce face şi reveni pe Pământ“...

Comenteaza

Nota: Codul HTML este citit ca text!
    Mica           Mare

Din aceeasi categorie

OFERTA! Carti pt. Copii (PDF)

© 2017 Editura Andreas. Toate drepturile rezervate.

S.C. IVO PRINT S.R.L.

Web design