Glorie

Explozia aurorala din Glorie impinge la suprafata o nostalgie a poeticului inocent, a trairii necritice, a pozitivului eminamente liric, pe care-l stim paradigmatic la, de pilda, Ana Blandiana - dar la tata umorile sunt mai consistente, ambreiajele scrasnesc uneori, chiar daca in mare peisajul e asemanator. Cred ca solarul acesta nu se va mai reintoarce in literatura romana care, dupa 1990, este obligata la un exercitiu permanent de prise de conscience pe care doar genialitatea o poate concedia (dar asta se intampla, totusi, rar, ca sa nu mai spunem ca si marcile genialitatii au o viata si, deci, o moarte).

Gavril Matei (Matei Albastru, pe numele sau de poet) s-a nascut pe 3 octombrie 1943, in localitatea Cioanca (Salistea Noua). A inceput Facultatea de Filologie, sectia Romana, la Cluj, a absolvit-o la Bucuresti. A debutat cu volumul Un copil loveste cerul, in 1968. Glorie, publicat in 1969, a fost retras din librarii la scurt timp dupa aparitie. A publicat in 1970 volumul Pur, influentat fiind de poezia concreta inventata si epuizata deja in Germania. Printre celelalte titluri ale sale se numara si: Imparatia (1972), Intre floare si fruct (1974), Noaptea definitiva (1978), Patria libertatii (1979), Steaua nebunului (1982), Povesti auzite de la bunicul meu (1983), Un spatiu mai curat (1991). A lucrat ca redactor la Luceafarul, la editura Viitorul romanesc si la Editura Academiei. A publicat ultima sa carte, Lebada oarba, in 2006. A incetat din viata in 2008, pe 22 mai