Permafrost

Sfirsit de decembrie 1989 in marunta localitate miniera Surulesti, unde inginerul Valer Negrea-Negrescu fusese detasat din Bucuresti, in urma deciziei luate de personajul malefic si omnipotent, nemuritorul Neculai Craciun. Detasarea sa este in realitate o forma acoperita de detentie politica, prin domiciliu fortat. Pretextul este acela de a ridica un zid la gura minei de uraniu, exploatata prin anii ’50 de prietenii de la Rasarit si parasita de ceva vreme. Inginerul participa la luarea cu asalt a Directiunii fostei mine si in urma acestei actiuni revolutionare se alege cu un bolovan greu si misterios, ascuns in seiful directorului minei. Este cadoul libertatii despre care nu stie nici cum, nici la ce foloseste, ca de altfel toti cei care au participat la Revolutie. E o pehblenda – oxid natural de uraniu – lucioasa si intunecata la culoare, de o radioactivitate extrema.

Permafrost reprezinta cheia fictionala, metafora revelatorie pentru saptamina care a urmat caderii regimului dictatorial comunist din Romania, o saptamina care trebuia sa fie una a alegerilor si a clarificarilor, dar care a fost una a confuziei si a jocului inselator de oglinzi. Nimic nu este ceea ce pare in acest spatiu si timp. Pentru ca permafrostul –pamintul vesnic inghetat – este cea mai rea dintre caile de supravietuire ale omului. Uneori e singura cale. Alteori, o chestiune de destin.