Ramas-bun casei parintesti
-14%

Ramas-bun casei parintesti

Ileana Vulpescu
Editura: Tempus
Cod: 1000
Aparitie: 2001
Coperta: plastefiata lucios
Nr. de pagini: 378
Format: 13x20 cm
Disponibila in limita stocului
Pret nou:
30,00 Lei
   35,00 Lei
Economisesti 5,00 Lei
-+

Referindu-se la literatura feminină, Eugen Lovinescu spunea: "Literatura nu e, în genere, o vocaţie feminină ci bărbătească". Deşi frustrant, tind să fiu de acord cu afirmaţia celebrului critic, ceea ce nu mă împiedică să fiu ataşată literaturii feminine române. De la Marta Bibescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Henriette Yvone Sthal, Cella Serghi până la Ileana Vulpescu, literatura română feminină m-a fermecat, m-a încântat.


În volumul ales de mine, scriitura Ilenei Vulpescu, poate conformistă, clasică, facilă este nostalgică, prilej de reverie, evocând un Bucureşti vechi, uitat.


În Bucureştiul de azi, aglomerat, năucitor, aglomerat, infernal, poate prinde bine să ne întoarcem în timp, în acelaşi spaţiu, pe la jumătatea secolului XIX. Romanul Rămas bun casei părinteşti reface istoria unei case, a unei familii, a unei generaţii. Instantanee de la 1800"Un ibric, un scrin, un portret, o bijuterie de familie, un sipet, o oglindă. Simple obiecte care pot reface o epocă şi mai mult decât atât un lung şir de trăiri, de drame, de speranţe.


Romanul debutează cu un regret. Doctorul Şerban, ultimul descendent al unei familii boiereşti e nevoit să vândă casa părintească, moştenire de familie, cadrul în care, de mai bine de 100 de ani, strămoşii lui şi-au trasau propria "saga". De fapt, poate, întreaga carte este un regret: o casă cândva elegantă, fastuoasă, devenită în prezent o ruină, e evaluată după repere meschine de parveniţii care doresc să o cumpere. Pornind de la simple obiecte rămase, prin cine ştie ce minune, prin casa: un ibric, un portret, o oglindă" doctorul Şerban se întoarce în timp la originile îndepărtate ale casei şi reconstituie fascinanta poveste.


Personajele sunt din cele mai diverse, greci parveniţi, negustori, boieri, avocaţi, femei ambiţioase, femei frumoase şi sărace, oferind un tablou colorat, un mozaic balcanic, la "porţile Orientului".


Melina Mavros este un personaj aparte: nevoită să se căsătorească de la 14 ani cu un bărbat mult mai în vârstă, urât, zgârcit şi rău, reuşeşte să îi supravieţuiască şi îşi reîncepe viaţa la 40 de ani, bogată acum, dar cu sufletul aproape "acoperit de negură". Inteligentă, cultivată, rafinată, sensibilă va încerca să trăiască după propria voinţă, ghidându-se însă, numai după bun simţ, bun gust şi bunătate. De o frumuseţe orientală, plenară, chiar magică, Melina Mavros se va confunda, până la urmă, cu spiritul casei, în mare parte opera sa.


De multe ori trec cu tramvaiul pe o stradă lângă Foişorul de Foc şi acolo, undeva, e o casă mare, boierească, de o frumuseţe aproape mistică, părăsită, melancolică şi gri, cu ferestre mari ca iluzii vechi, uitate, înfiorată de amintirile zidurilor, de şoapte şi de vise din altă vreme. De fiecare dată îmi taie răsuflarea şi mă aştept să văd ceva tresărind în spatele perdelei. Poate" Melina Mavros.


O recenzie de: Oana Mezanote

Comenteaza

Nota: Codul HTML este citit ca text!
    Mica           Mare

Din aceeasi categorie

OFERTA! Carti pt. Copii (PDF)

© 2018 Editura Andreas. Toate drepturile rezervate.

S.C. IVO PRINT S.R.L.