Buna-cuviinta in educatia crestina a copiilor

Cartea bunelor maniere crestine.

Bunele maniere, iata un subiect în voga. Am cautat informatii pe aceasta tema si am fost surprinsa de multitudinea de articole, lucrari si opinii emise recent de diversi autori. Este firesc sa ne preocupe normele comportamentale din perspectiva apartenentei la o comunitate, însa gasesc ca au fost depasite si în acest caz orice fel de limite, probabil din ratiuni economice (e un subiect care se cauta, se vinde bine). 

Am gasit astfel informatii despre cum trebuie sa stam si despre cum trebuie sa mergem, despre cum se manânca un sandvis mare si cum se manânca un sandvis mic, despre când trebuie sa folosim deodorant si când nu si chiar despre ce vopsea de par trebuie utilizata în cazul unei anumite culori a ochilor.

Am parcurs cu privirea titluri ca "Bunele maniere în batatura" sau "Bunele maniere în metrou" si chiar "Bunele maniere în relatiile intime cu femei". Am trait iar aceeasi senzatie de haos, de lipsa de reper pe care o traiesc zilnic în raport cu aproape orice activitate rupta de esenta existentei noastre pe pamânt. Se simte, si în aceasta sete febrila a omului dupa reguli, insatisfactia, nevoia lui de ceva la care sa se raporteze, nevoie care exprima în mod subtil neîmpacarea lui cu sine si cu semenii lui. Se simte ruptura "omului recent" de originea lui, inversarea sistemului de valori al omului tributar filosofiei lui Kant, care întemeiaza religia pe morala si nu morala pe religie.