Dialogul on-line dintre Andrei Codrescu si Robert Lazu este profund ca un poem, complex ca un roman, pasionant ca un film de actiune si intelept ca o sutra. Andrei regaseste aici nu doar vocea lui romaneasca, si insasi romanitatea sa, radacinile sale sibiene care coboara mult sub istoriile de familie, in vise si arhetipuri. Se revede pe sine insusi, se pipaie pe sine insusi ca un supravietuitor al unei explozii, cautand eventualele rani si schije. Se bucura ca e inca viu.
Isi studiaza cu aceeasi minutie exuberanta viciile si virtutile, triumfurile si dezastrele, intr-un exercitiu de sinceritate care-ti taie rasuflarea. Isi expune credintele cosmice si cele domestice acordandu-le exact aceeasi atentie infiorat-amuzanta. Citind, ai sentimentul unui om care respira in respiratia cosmosului, ramanand totusi un accident unic, irepetabil al lui. Andrei Codrescu a scris romane, articole, texte pentru radio, a regizat filme, si a condus reviste, dar fundamental el ramane un mistic si un poet, infipt in inima culturii americane ca un al doilea Allen Ginsberg.
