Ostasii nostri

Ostasii nostri

Dragii mei! din focul luptei oteliti cand v-ati întoarce, La camin unde romanca asteptand suspina, toarce, Tot poporul: ruda, frate, sora, mama si parinte, Ca la Domni, cu pani si sare, vor iesi voua-nainte! Caci din voi fiestecare poarta-n frunte o cununa Si de gloria de astazi, si de gloria strabuna! Pas dar! pas tot înainte! timpul vechi de nou zoreste Viitorul Romaniei dat-a mugur ce-ncolteste! O, copii! de voi sunt mandru, simt acea mandrie mare, Care creste cu marimea unui neam în desteptare. Mi-am vazut visul cu ochii, de-acum pot sa mor ferice!Astazi lumea ne cunoaste: Roman zice, Viteaz zice!