Timpul trairii in Balteni

In vartejul vietii active, incarcata de indatoriri si evenimente, arareori ai timp sa reflectezi asupra vremurilor trecute. Totusi, adeseori, franturi de ganduri si imagini ni se perinda in memorie, cu privirea intoarsa inlauntru.

Cand activitatea stresanta s-a terminat si a intervenit ragazul linistii, cu nostalgie ne-am intors cu gandul inspre timpul ideal al vietii – copilaria, adolescenta.

Dupa parcursul unei cariere cu realizari importante sau mai putin importante, ne-am intrebat: cine suntem? De unde venim? Cum am reusit sa avem forta si conduita morala po-trivita? Cui datoram formarea noastra si unde s-a intamplat aceasta? Au fost intrebari, di-leme care ne-au indemnat sa tot coboram in timp, ca sa intelegem de unde capatasem curajul, puterea de a lupta cu dificultatile proprii vietii fiecaruia. Acea forta care urneste „bolovani“, de parca uneori te intrebi singur: Cum de am reusit? Cum am reusit sa urcam scara vietii?

Increderea, puterea ne-au venit din acel timp al copilariei atat de frumoase, petrecute intr-un „paradis“ – cum ne apare prin amintirea de acum, totul intamplandu-se in Balteni, un sat obisnuit, din zona limitrofa a Prutului.

Au existat doua personaje ramase in me-moria afectiva a locuitorilor satului (bineinte-les si a noastra), cei doi invatatori, Petru si Elena Ursachi, cu o cariera didactica de peste 35 de ani, petrecuti in Balteni.

Dar de-a lungul acestor decenii, reflectam acum la faptul ca, personajul principal (al trei-lea printr-un artificiu de personificare), a fost satul cu tot ce l-a definit in integralitate: ase-zare geografica, vechimea milenara, „un suflet al satului“ care a vibrat in noi toti: „Sufletul satului falfaie pe langa noi / Aici se vindeca setea de mantuire“ – dupa Lucian Blaga. E rodul acestei simtiri profunde, care ne bantuie si pe noi, acum si totdeauna. (Suzana Miron)