Mihail Sadoveanu - Cartile naturii

Cartea îndeamnă cititorul, avizat sau mai puțin cunoscător, către o lectură de profunzime a cărților lui Mihail Sadoveanu, fiindcă dincolo de apartenența vizuală a peisajului se află o referire la primordialitate. Orice privelişte din prezentul narativ trimite la un mit de origine, ori la preistorie, integrând misterul. 

* * *

„Cartile naturii” ale lui Mihail Sadoveanu sunt cele mai putin citite. Fragmente din acestea, aflate in manualele scolare, au parte adeseori de o lectura din obligatie.

Critica literara a apreciat aceste carti, potrivit cu valoarea lor, transmitand elogii cu privire la frumusetea limbajului care evidentiaza pitorescul peisajelor.

Prin lectura obligatorie, cu timpul, s-au impus, in locul aprecierilor individuale, afirmatiile/aprecierile criticilor, memorate de elevi sau studenti, evitand (poate si din comoditate) gandirea mai complicata pentru intelegerea sensurilor de profunzime ale acestor scrieri. Desigur, a pierdut atat autorul, cat si cititorul, ramanand in umbra, neglijata, adevarata

valoare/semnificatia unor asemenea carti.

Repetatele aprecieri precum „pictor” ori „poet” al naturii, sublinierea unei unicitati etc. – nu elucideaza nimic legat de substratul estetico-simbolic al acestor creatii ale scriitorului.

Poate enumerarea de imagini, tablouri din natura continute in asemenea naratiuni ar indemna pe unii iubitori de natura/turisti – sa calatoreasca pentru a admira un peisaj sau altul. Dar, vor fi dezamagiti sa constate ca acestea s-au schimbat sau nu arata cum le-a vazut scriitorul.

Pentru oricare cititor, avizat sau mai putin cunoscator, e de luat in seama abordarea cartilor lui Sadoveanu printr-o lectura de profunzime, fiindca, dincolo de o aparenta vizuala a peisajului, se afla o referire la primordialitate. Orice priveliste/imagine din prezentul narativ trimite la un mit de origine, ori la preistorie, integrand misterul/taina.