Zilele si noptile dupa-amiezei

Binoclul bunicii era in sertarul din dreapta, alama lui stralucea mat. L-am potrivit in dreptul ochiului si camera s-a ingustat, zidurile ma facusera prizonier, practic nu ma mai puteam dezlipi de perete. Habar n-am cum am reusit sa-l intorc si sa privesc invers prin el. Totul s-a intunecat, s-a starnit vantul si prin sala imensa in care ma aflam, chiar in capatul ei, am distins doua buci trandafirii itite peste jartiere, hlizindu-se la mine.