Macedonski, cel dântâi, se îndoieşte de poezie, o pune la încercare, o
caută; geniul lui înfloreşte nu în siguranţă de sine, ci în nesiguranţă,
nu cunoscând poezia, ci căutând-o. Lirica lui Macedonski e o imensă
tensiune a spiritului, refuzând ceea ce i se dă şi tânjind după ceea ce i
se refuză […]. Pentru cel dintâi poet modern, poezia nu mai este o
certitudine, ci un miraj.” Nicolae Manolescu
