


- Editură: Andreas
- Cod: andreas
- Autor(i): Prezbitera Cristina Elena Tarlescu
- Apariție: 2011
- ISBN 978-606-8271-07-1
- Nr. pagini / Copertă / Format: 128 pag. (coperta plastefiata lucios | format 11x20)
Prezbitera Cristina Elena Tarlescu
Sfantul Marcu Ascetul spune: „Cand iti aduci aminte
de Dumnezeu, inmulteste rugaciunea, ca atunci cand il vei uita, Domnul sa-si
aduca aminte de tine" „Rugaciunea neincetata presupune sa ai mintea pururea
lipita de Dumnezeu cu multa dragoste si cu dor, sa atarni cu nadejdea de
Dumnezeu si sa te increzi in El in orice ai face si ti s-ar intampla”. Acesta
este raspunsul Sfantului Maxim Marturisitorul, din care intelegem ca, de fapt,
rugaciunea nu e o simpla repetare a unor cuvinte, ci este o angajare spre
slujirea lui Dumnezeu, o stare in care simti ca esti lipit de Acesta cu gandurile
tale, ca atarni de El, ca ai nadejde in El, ca te increzi in Dumnezeu in orice
ai face si ti s-ar intampla.
De fapt, ce este rugaciunea? Rugaciunea este
legatura omului cu Dumnezeu. Cine se roaga vorbeste cu Acesta, cu sfintii, cu ingerii,
cu Maica Domnului. Rugaciunea este fapta cea mai mare a lumii, caci ea este
cauza tuturor bunatatilor. Rugaciunea este arma omului, sabia Sfantului Duh,
calauza, soldatul de langa om, cel care se lupta alaturi de el cu diavolul,
este insotitor. Rugaciunea este ajutorul care ramane omului si dupa moarte.
Cand ne rugam lui Dumnezeu, cand dialogam cu El, cand
Ii spunem pasurile noastre si Il rugam sa ne ajute in necazurile noastre, se
cuvine sa lepadam din minte toata grija cea lumeasca, asa cum se canta in
biserica imnul heruvimilor, in timpul iesirii cu Sfintele Daruri. Cand ne
rugam, trebuie sa ne punem grijile lumesti intr-o traista, pe care se o agatam
la usa casei noastre, iar dupa ce terminam de facut rugaciunea, ne putem lua
din nou traista cu griji. Sa cugetam numai la Dumnezeu. Sa nu ne rugam numai cu
buzele, iar mintea sa fie departe de cuvintele rugaciunii. Rugaciunea trebuie
facuta cu evlavie, cu inima curata. Unde si cand ne putem ruga? Raspunsul la
aceasta intrebare este extrem de simplu: pretutindeni, pe strada, in tren, in
autobuz, la scoala, la birou. Un loc potrivit pentru rugaciune este Biserica, in
care oamenii, mai ales locuitorii oraselor din ce in ce mai galagioase si mai
agitate pot gasi linistea si pacea necesare pentru a putea sa-si inalte
sufletul la Dumnezeu, sa afle odihna sufletului lor, sa-si limpezeasca gandurile,
pentru a primi puterea necesara sa poata suporta greutatile vietii impovaratoare
ale civilizatiei noastre. Rugaciunea ne ajuta si ne influenteaza cu adevarat
vietile numai atunci cand devine un obicei. Epictet spune: „Gandeste-te la
Dumnezeu mai des decat respire”, iar Domnul nostru Iisus Hristos spune: „Sa va
rugati neincetat”. Setea de rugaciune ar trebui sa capete o importanta
deosebita in vietile noastre. Prin rugaciune, omul merge la Dumnezeu, iar
Dumnezeu vine la om. Rugaciunea nu trebuie inteleasa ca pe un act pe care-l savarsesc
numai oamenii ignoranti, needucati, slabi de inger, saraci sau bolnavi.
Nitzsche spunea ca este rusinos sa te rogi. O afirmatie mai gresita nu exista,
deoarece a te ruga nu este cu nimic mai rusinos decat actul de a manca sau de a
respira. Omul are nevoie de Dumnezeu asa cum are nevoie de hrana si de oxigen.
Prezbitera CRISTINA ELENA TARLESCU
Bucuresti 2011















